Înainte să ajungă în freză, un disc de zirconiu seamănă cu o bucată de cretă presată, cam cât o farfurioară de desert. Din el ies coroanele și punțile pe care un pacient le va purta ani buni. O bună parte din soarta acelor lucrări se hotărăște înainte ca tehnicianul să se gândească la culoare, în clipa în care alege discul.
OneHT este un zirconiu dentar multistrat produs sub marca 3DentaSoft și livrat în discuri de 98 mm. După fișa tehnică, rezistența scade treptat de la minimum 1300 MPa în zona cervicală la minimum 1027 MPa spre marginea incizală, iar translucența urcă de la 42% la 49%. Se potrivește mai ales punților și lucrărilor fixe pe implanturi.
Pentru un tehnician dentar, cifrele astea sunt aproape o rețetă, însă un medic care citește oferta unui laborator sau un pacient curios au nevoie de puțină traducere. Multistrat înseamnă că discul are straturi suprapuse, cu proprietăți diferite. MPa, prescurtarea de la megapascal, măsoară aici rezistența la încovoiere, adică efortul pe care materialul îl suportă până se fisurează. Translucența arată câtă lumină trece prin material, iar zona cervicală și marginea incizală sunt capătul dinspre gingie, respectiv muchia dintelui.
Ce este zirconiul OneHT, explicat fără jargon
OneHT este un material ceramic din dioxid de zirconiu stabilizat cu oxid de ytriu, din care se frezează lucrări protetice fixe. Oxidul de ytriu, adăugat în proporție mică, păstrează cristalele de zirconiu în forma care le dă rezistență. OneHT face parte din linia ZR one4all, gama proprie de discuri a companiei 3DentaSoft, alături de un frate mai orientat spre estetică, OneSmile.
3DentaSoft este un laborator dentar digital românesc, cu sedii în Râmnicu Vâlcea, București și Timișoara, care lucrează pe flux CAD/CAM și vinde sub propria marcă materiale dentare, între care discurile de zirconiu OneHT și OneSmile. Fluxul CAD/CAM înseamnă că lucrarea e proiectată pe calculator și apoi frezată automat după fișierul digital. Pe pagina dedicată materialelor, OneHT e prezentat drept produsul de rezistență al gamei, legat direct de punțile lungi pe implanturi.
Literele HT vin din engleză, de la high translucency, adică translucență ridicată. În cataloagele producătorilor, zirconiul dentar apare împărțit după translucență în clase notate LT, HT sau SHT, în ordinea crescătoare a luminii pe care o lasă să treacă, iar numele OneHT preia această notație. Paradoxul e că, în gama 3DentaSoft, OneHT este varianta mai puțin translucidă, pentru că OneSmile merge mai departe în direcția asta.
Cum a ajuns zirconiul în stomatologie
Zirconiul a intrat în medicină prin ortopedie. O trecere în revistă publicată în 2019 în Current Health Sciences Journal plasează începuturile în anii 1970, ca material pentru protezele de șold, și prima utilizare stomatologică în anii 1990, pentru pivoturi, tijele fixate în rădăcina unui dinte devitalizat, adică fără nerv. Ulterior, laboratoarele au început să frezeze din el structuri albe, peste care ardeau ceramică de placare, pentru că aspectul opac al primelor variante nu putea fi lăsat la vedere.
Partea slabă a acelor lucrări era ceramica de deasupra, care se ciobea. Fenomenul are în jargon numele de chipping și a împins industria spre zirconiul monolitic, adică lucrări frezate dintr-o singură bucată, fără strat de placare. Ca monoliticul să poată fi folosit și în zonele care se văd, producătorii au crescut translucența, apoi au început să suprapună în același disc straturi cu culori și proprietăți diferite.
OneHT vine din această a doua etapă. E un disc care încearcă să păstreze forța zirconiului clasic acolo unde lucrarea e solicitată și să lase lumina să treacă acolo unde ochiul o caută.
Ce înseamnă rezistența graduală a discului OneHT
Rezistența graduală înseamnă că discul OneHT are cinci straturi, iar rezistența lor scade pe măsură ce crește translucența. Fișa tehnică publicată de producător dă pentru stratul cervical, cel de la bază, minimum 1300 MPa și o translucență de 42%. Stratul incizal, cel de sus, ajunge la minimum 1027 MPa și 49%.
Între ele, cele trei straturi din mijloc au, de jos în sus, 1300, 1205 și 1105 MPa, cu translucență de 42%, 44% și 46%. Stratul cervical și cel incizal ocupă fiecare câte 23% din înălțimea discului, iar straturile din mijloc câte 18%.
Logica e împrumutată de la dintele natural, mai opac și mai saturat spre gingie, mai translucid spre margine. Tehnicianul așază lucrarea în disc astfel încât zonele care duc forța să cadă în straturile rezistente, iar marginea incizală în cele translucide.
Cum se fabrică discurile OneHT?
Discurile OneHT se fabrică prin presare izostatică la rece, urmată de o presinterizare la temperatură joasă, iar culoarea e pusă în pulbere înainte de presare. Presarea izostatică înseamnă că pulberea e comprimată cu aceeași presiune din toate direcțiile, ceea ce dă o densitate cât mai uniformă. Presinterizarea este o ardere parțială, după care discul rămâne destul de moale ca să poată fi frezat.
Colorarea e diferența pe care producătorul o pune în față. Pulberea primește nanopigmenți, adică pigmenți cu particule foarte fine, treptat, strat cu strat, iar gradientul de culoare e deja în disc când acesta ajunge la tehnician. Potrivit manualului, straturile translucente nu devin cenușii nici după arderi repetate, problemă pe care site-ul producătorului o pune pe seama metodei convenționale de colorare. E o afirmație de producător, pe care orice laborator o poate verifica singur după câteva cicluri de cuptor.
Discul are 98 mm diametru, cu treaptă, și se găsește în înălțimi de 12, 14, 16, 18, 20, 22 și 25 mm. Nuanțele acoperă cele 16 culori dintre A1 și D4 din cheia VITA classical, mostrarul folosit de medici pentru a potrivi nuanța dinților.
Discul de 12 mm e gândit pentru lucrările joase, cum e o coroană pe un molar cu spațiu vertical redus. Pe o asemenea înălțime, tehnicianul poate cuprinde toate straturile fără să lase zona translucidă în materialul rămas nefrezat. La zirconiul multistrat, poziția lucrării în disc stabilește cât din fiecare strat ajunge în dinte, deci și culoarea finală.
Sinterizarea este arderea finală, în care lucrarea frezată ajunge la densitatea maximă și se contractă la dimensiunea corectă. După sinterizare, OneHT are o densitate de cel puțin 6,0 g/cm³ și o duritate declarată de 1250 HV10 pe scara Vickers, care măsoară cât de greu pătrunde un vârf de diamant în material.
Pentru ce lucrări este potrivit OneHT?
OneHT este potrivit pentru coroane și punți monolitice sau placate, adică acoperite parțial ori total cu ceramică, pentru punți cu cel mult două elemente intermediare și pentru lucrări pe implanturi, inclusiv arcade complete de tip All-on-X. Manualul de utilizare adaugă și câteva indicații mai puțin obișnuite pentru un zirconiu de rezistență.
O listă de indicații nu spune însă unde strălucește un material. E ca la un cuțit bun de bucătărie, cu care poți tăia și pâine, deși nu pentru asta l-ai cumpărat.
Coroane unitare, mai ales în zona laterală
Pe molari și premolari, unde forțele de masticație sunt cele mai mari, OneHT permite coroane monolitice subțiri și totuși rezistente. Fișa tehnică cere o grosime de minimum 0,7 mm pe suprafața ocluzală, cea de mestecat, și de 0,5 mm pe pereții din jur, în timp ce OneSmile, varianta estetică, cere 1,0 mm și 0,8 mm.
Pentru pacient, diferența înseamnă un dinte șlefuit mai puțin, iar șlefuirea aceasta se numește, în limbajul medicilor, preparație. Pentru medic, înseamnă libertatea de a face o coroană integral ceramică și acolo unde spațiul vertical e mic. Aș mai pune o condiție, pe care manualul o atinge și el: suprafețele ocluzale trebuie lustruite foarte bine, cu discuri de cauciuc sau pastă diamantată, pentru că o suprafață aspră poate toci dintele antagonist, cel de pe arcada opusă.
Pacienții cu bruxism, adică cei care scrâșnesc sau strâng din dinți, intră tot aici. La ei, ceramica de placare se ciobește mai ușor, iar o coroană monolitică, fără strat fragil deasupra, elimină exact punctul slab. Reversul e că un material atât de dur nu cedează el primul, așa că ocluzia, felul în care se închid dinții unii peste alții, trebuie verificată cu atenție la fiecare control.
Punți pe dinți naturali și limita celor două elemente intermediare
Pentru punțile pe dinți naturali, OneHT acceptă cel mult două elemente intermediare. Elementul intermediar, numit și pontic, este dintele lipsă din punte, partea care stă suspendată între stâlpi, adică dinții pe care se sprijină puntea, și trimite toată forța către conectori.
Conectorii sunt gâtul punții, zona îngustă care unește două elemente, iar fisurile apar de obicei acolo. Fișa tehnică OneHT cere o secțiune de minimum 9 mm² la punțile frontale cu unul sau două intermediare și la cele laterale cu un intermediar, 12 mm² la punțile laterale cu două intermediare și peste 12 mm² la punțile cu extensie, adică cu un element prins doar la un capăt. OneSmile cere 12 mm² încă de la punțile frontale și 14 mm² la cele laterale, chiar dacă acceptă un singur intermediar.
Câțiva milimetri pătrați contează mai ales la pacienții cu papile înalte, adică gingie bogată între dinți, sau cu dinți scurți. Acolo un conector mai gros ar umple spațiul dintre dinți și s-ar vedea, iar un material care se mulțumește cu o secțiune mai mică lasă loc esteticii.
Un reper independent de producător vine din standardul ISO 6872, care stabilește cerințele pentru ceramicele dentare. În ediția din 2015, standardul cere cel puțin 500 MPa pentru materialele folosite la lucrări ceramice monolitice de până la trei elemente și cel puțin 800 MPa pentru cele de patru sau mai multe elemente. Standardul a fost înlocuit în 2024 de o ediție nouă, iar cifrele de aici sunt cele din versiunea 2015.
Chiar și stratul incizal al OneHT, cel mai slab, trece în fișa producătorului de 1000 MPa, deci depășește pragul de 800 MPa cu o rezervă comodă. La OneSmile, stratul incizal coboară la 727 MPa, ceea ce se potrivește cu limitele mai strânse pe care producătorul le pune punților făcute din el. Comparația e orientativă, fiindcă valorile depind și de metoda de testare.
Lucrări pe implanturi și arcade All-on-X
All-on-X este numele generic pentru o arcadă completă fixă, sprijinită pe un număr redus de implanturi, de obicei între patru și șase, montată la pacienți care și-au pierdut toți dinții de pe acea arcadă. Pe implanturi lipsește ligamentul parodontal, țesutul care prinde dintele natural de os și amortizează șocurile, așa că forțele ajung mai direct în lucrare.
3DentaSoft prezintă OneHT drept materialul garantat pentru lucrări pe implant, inclusiv pentru All-on-X. Manualul îl indică pentru abutmenturi hibride, adică piese de legătură dintre implant și coroană, făcute din zirconiu lipit pe o bază de titan, pentru coroane hibride și pentru punți și bare hibride cu cel mult două intermediare. Așa citesc eu fișa: la o arcadă completă, limita se aplică pe fiecare segment dintre două implanturi, iar o distribuție bună a implanturilor o respectă fără efort. Pentru fiecare caz, limita se confirmă cu laboratorul.
Dovezile clinice de până acum susțin direcția asta. O analiză sistematică publicată în 2022 în Journal of Prosthodontics de Kim, Li și Bidra a adunat 644 de lucrări monolitice din zirconiu pe implanturi și a găsit un singur eșec al materialului pe o urmărire de până la cinci ani, adică o supraviețuire cumulată de 99,84%.
Contrastul vine de la zirconiul placat. Analiza lui Irena Sailer și a colegilor ei, pregătită pentru conferința de consens a International Team for Implantology (ITI) din 2018, a estimat o supraviețuire la cinci ani de 93,0% pentru punțile pe implanturi din zirconiu placat cu ceramică, față de 98,7% pentru cele metalo-ceramice, cu schelet de metal acoperit cu ceramică. Autorii au pus diferența pe seama fracturilor de structură și a ciobirii ceramicii de placare și au concluzionat că zirconiul placat clasic nu ar trebui să fie prima opțiune pe implanturi.
Pe implanturi, asta împinge alegerea spre OneHT monolitic sau placat doar pe fața vestibulară, cea dinspre buze, cu suprafețele de mestecat din zirconiu lustruit.
Indicațiile secundare din fișa tehnică
Fișa tehnică trece printre indicațiile OneHT și fațetele, adică straturi subțiri lipite pe fața văzută a dintelui, plus inlay-urile, onlay-urile și coroanele parțiale, care refac doar o parte din dinte. Tehnic, se pot face. Estetic, pentru un incisiv central la un pacient tânăr, cu smalț foarte translucid, aș cere mai degrabă OneSmile sau ONECera, ceramica pe bază de disilicat de litiu a aceleiași mărci, gândită de producător pentru fațete și coroane frontale.
Punțile Maryland, lipite cu niște aripioare pe fața interioară a dinților vecini, sunt o indicație mai interesantă decât pare. Rezistența ridicată a OneHT ajută la aripioare subțiri, însă succesul depinde enorm de cimentarea adezivă, făcută cu cimenturi pe bază de rășină care se leagă de suprafețe. Coroanele telescopice primare, peste care se fixează o proteză mobilizabilă, și reconstituirile pe pivot, care refac bontul pe care va sta coroana unui dinte devitalizat, sunt nișe tehnice, discutate de regulă direct între medic și tehnician.
Situațiile în care OneHT nu e cea mai bună alegere
OneHT nu este alegerea potrivită când preparația dintelui e insuficientă, când rămâne prea puțină substanță dentară pentru lipire și distribuirea forțelor, când igiena orală e precară sau când spațiul dintre dinți nu permite conectori de dimensiunea cerută. Toate acestea apar explicit printre contraindicațiile din manual, alături de alergiile cunoscute la componentele materialului.
Mai e o categorie, nescrisă în manual, care reiese din cifre. Translucența de 42-49% e foarte bună pentru un zirconiu de rezistență, însă un dinte frontal izolat, înconjurat de dinți naturali foarte translucizi, poate cere mai mult. În astfel de cazuri, câteva procente în plus pot face diferența dintre o coroană care se pierde printre vecini și una pe care o observi de la un metru.
O precauție ține de cabinet. Producătorul nu recomandă cimentarea provizorie, pentru că la îndepărtarea lucrării structura riscă să se deterioreze. Dacă medicul vrea o perioadă de probă, soluția corectă este o lucrare provizorie separată, iar zirconiul final se cimentează definitiv.
OneHT, OneSmile sau ONECera?
Alegerea dintre OneHT, OneSmile și ONECera depinde de cât cântărește forța față de estetică în cazul respectiv. OneHT este varianta de rezistență a gamei, OneSmile zirconiul ei estetic, iar ONECera, livrat în cuburi, e gândit de producător pentru fațete, inlay-uri, onlay-uri și coroane frontale.
OneSmile are, după producător, o rezistență de 1000-700 MPa și o translucență de 47-52%, plus două nuanțe bleach, BL1 și BL2, pentru dinții foarte albi. Pe site e recomandat pentru fațete, coroane și punți de până la șase elemente, iar manualul îl limitează la un singur element intermediar, fără extensii. Stratul lui cervical, mai opac, ajută la mascarea bonturilor închise la culoare sau a componentelor metalice.
Regula rapidă ar fi OneHT pentru dinții care duc greul la masticație și OneSmile pentru cei care se văd primii când pacientul zâmbește. Într-un caz complex, cele două pot sta în aceeași gură, cu nuanțe alese din aceeași cheie VITA.
Informațiile de trecut în comanda unei lucrări din OneHT
Comanda pentru o lucrare din OneHT ar trebui să precizeze explicit materialul, nuanța, spațiul disponibil și tipul de finisare dorit. Lăsat la latitudinea laboratorului, materialul se alege după obișnuința tehnicianului, care nu coincide întotdeauna cu ce avea medicul în minte.
La un laborator tehnică dentară online, unde scanarea ajunge direct pe masa tehnicianului, comunicarea scrisă ține locul discuției de pe holul clinicii. Câteva rânduri clare despre material, nuanță, grosimi și preferința pentru o suprafață lustruită sau glazurată, adică acoperită cu un strat subțire sticlos, scutesc o reluare și o programare în plus pentru pacient.
Pentru OneHT, preparația trebuie să lase măcar grosimile minime din fișa tehnică. O scanare clară a marginilor, cu dinții antagoniști prinși corect și cu o înregistrare fidelă a ocluziei, contează cel puțin cât materialul.
Manualul permite cimentarea convențională, cu ciment fosfat de zinc sau ionomer de sticlă, cimenturi clasice care țin lucrarea mai ales prin retenție mecanică, dar precizează că cimentarea adezivă este preferabilă. Înainte de cimentare, suprafața interioară a lucrării se sablează, adică se bombardează cu particule fine de oxid de aluminiu pur, de 50 de microni, la cel mult 2 bari, apoi se curăță cu abur. Alegerea cimentului rămâne a medicului, iar producătorul o spune fără ocolișuri.
Avantajele pentru pacient ale unei lucrări din OneHT
O lucrare din OneHT îi dă pacientului o coroană sau o punte fără metal, deci fără o structură metalică ce s-ar putea vedea la marginea gingiei dacă aceasta se retrage. La o arcadă completă pe implanturi făcută monolitic, lipsește și stratul de ceramică de placare, cel care se ciobește cel mai des.
Producătorul declară că discurile poartă marcaj CE și vin cu declarație de conformitate, fișă de siguranță, instrucțiuni de utilizare și certificat de calitate. Site-ul liniei de zirconiu afișează și numărul organismului notificat, 0481, adică al instituției care a verificat conformitatea produsului.
Pacientul nu are nevoie să rețină numele discului, dar își poate întreba medicul din ce material e lucrarea și dacă e monolitică sau placată.
Limitele fișei tehnice și ale datelor clinice
Fișa tehnică a OneHT descrie proprietățile materialului măsurate în laborator. Manualul o recunoaște singur, când numește informațiile tehnice valori orientative.
Comportarea unei lucrări anume depinde de designul CAD, de poziția ei în disc, de programul de sinterizare respectat la grad, de lustruire și de cimentare. Un disc foarte bun, frezat cu conectori subdimensionați, va crăpa exact ca unul mediocru.
A doua limită vine din durata urmăririi clinice. Analiza lui Kim, Li și Bidra acoperă cel mult cinci ani, iar autorii notează că datele pe termen mai lung lipsesc, observație valabilă pentru zirconiul monolitic pe implanturi în general, indiferent de producător. Pentru un pacient care speră la o lucrare pentru douăzeci de ani, asta înseamnă că alegerea de azi se sprijină pe date de cinci ani și pe experiența laboratorului.
Mie mi se pare cinstit ca medicul să le spună pacienților exact asta, cu cifrele pe masă, înainte să înceapă o lucrare gândită pentru mulți ani.
Întrebări frecvente despre zirconiul OneHT
Pe ce freze CAD/CAM se poate prelucra discul OneHT?
Discul OneHT are formatul standard de 98 mm cu treaptă, deci merge pe sistemele de frezare care acceptă acest format. Producătorul dă ca exemple frezele Roland, imes-icore, Amann Girrbach și Zirkonzahn. Parametrii de tăiere se setează în programul de frezare, după indicațiile furnizorului frezei.
La ce temperatură se sinterizează OneHT?
Temperatura maximă de sinterizare indicată pentru OneHT este de 1480°C, mai mică decât cei 1530°C pe care producătorul îi dă pentru variantele monocolore. Cuptorul se deschide abia după ce a coborât la 150°C, ca lucrarea să nu sufere un șoc termic. Programul complet se găsește în documentul de sinterizare publicat de producător.
Se poate placa OneHT cu ceramică?
Da, pe lângă variantele monolitice, OneHT acceptă și lucrări placate parțial sau total cu ceramică. Ceramica de placare, culorile de pictat și glazura trebuie să aibă un coeficient de dilatare termică compatibil, adică să se dilate la încălzire la fel ca zirconiul, iar producătorul indică valoarea de 10 × 10⁻⁶/K pentru intervalul 25-900°C. Pe implanturi, datele clinice despre zirconiul placat îndeamnă totuși la prudență cu straturile groase de ceramică.
Din ce este făcut, chimic, zirconiul OneHT?
Fișa tehnică a liniei ZR one4all, comună pentru OneHT și OneSmile, dă între 86,3% și 95,0% oxid de zirconiu împreună cu oxid de hafniu și între 4,4% și 9,7% oxid de ytriu, procente din masă. Restul sunt componente minore, fiecare sub 2%, între care oxid de aluminiu, oxid de fier, oxid de erbiu și oxid de praseodim.
Ce se întâmplă dacă discul OneHT se udă înainte de sinterizare?
Manualul avertizează că discul, frezat sau nu, nu trebuie să intre în contact cu apă, uleiuri sau grăsimi, inclusiv cremă de mâini, înainte de sinterizare, pentru că riscă pete sau o rezistență mai mică. Dacă laboratorul frezează umed, lucrările trebuie uscate complet, la aproximativ 80°C, înainte de a intra în cuptor.
Poate medicul ajusta în cabinet o lucrare din OneHT?
Da, cu instrumente diamantate cu granulație fină și cu turbină răcită cu apă, pe care manualul o consideră obligatorie. După ajustare, suprafața se lustruiește din nou, cu disc de cauciuc sau perie cu pastă diamantată, ca să redevină netedă.
